Adolescenţa – Vârsta descoperirii propriei identităţi

Să ne aliniem împreună la start? Care start? Startul spre maturitate! Adolescenta.

Adolescenţa

Oare este întâmplător ca adolescenţa corespunde perioadei de liceu?
Oare este întâmplător că cele mai frumoase amintiri sunt din această perioadă?
Oare este întâmplător că cele mai trainice prieteni se leagă acum?
Nu poate fi decât un răspuns : Nimic nu e întâmplător.

Să clarificăm termenii folosiţi.

Dacă ar fi să dăm o definiţie ştiintifică a adolescenţei, aceasta ar fi

Adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman,care urmează pubertăţii şi precede starea de adult. Este cuprinsă, în general, între 14 şi 18 ani, având multiple aspecte particulare de la individ la individ. Se caracterizează prin dezvoltarea fizică şi neuropsihică. E timpul în care se conturează personalitatea.

Dar este o definiţie rece, seacă, ce contrastează puternic cu focul care arde în trupurile în plină transformare, în sufletele care iau prima dată contact cu dragostea,cu puterea infinită pe care ţi-o dă inconştienţa şi inocenţa acestei vârste.

Dar … din punct de vedere psihopedagogic, vârsta adolescenţei este considerată atât

– Vârsta de aur,
– Vârsta marilor elanuri,
– Vârsta integrării sociale,
– Vârsta “laboratorului” personalităţii care duce la cunoaştere de sine, autodescoperire şi autovalorizare, dar şi

– Vârsta ingrată,
– Vârsta crizelor, a nesiguranţei, a insatisfacţiei,
– Vârsta dramelor,
– Vârsta viselor “neîmplinite”, a iubirilor “imposibile”, a relaţiilor “dezastruoase”.

Totuşi pentru tine, perioada adolescenţei … este o perioadă fantastică din viaţa ta, în care totul e posibil, în care stelele îţi stau în palmă, iar lumea aşteaptă să fie cucerită de către tine – adolescentul cu sufletul deschis şi mintea strălucitoare.

Identitatea la adolescenţiDar identitatea ce este? Conştiinţa clară a unei persoane (imaginea despre sine) despre cum se percepe pe sine însăşi şi despre ceea ce gândesc alţii despre ea. Identitatea se formează progresiv şi presupune identificarea propriilor valori, interese şi abilităţi, evaluarea capacităţii de a lua decizii şi de a face faţă diverselor situaţii, alegerea vocaţiei, alegerea profesiei şi a partenerului de viaţă, a stilului şi drumului de viaţă.

Descoperirea identităţii proprii presupune aflarea răspunsurilor la întrebările majore ale vieţii:

– Cine sunt eu ?
– Care este drumul meu în viaţă ?

Adolescenţii sunt într-un proces de a se înţelege pe ei înşişi şi de aceea au un comportament în permanentă schimbare. Adolescenţii au dorinţa de a se realiza şi de a fi unici şi adoptă trei tipuri de conduite: fie de revoltă, fie de închidere în sine, fie de exaltare şi afirmare.

Obiectivele adolescentului

Într-un studiu condus pe aprox. 8000 de adolescenţi şi 10.000 de părinţi, autorii studiului au identificat 7 obiective pe care majoritatea adolescenţilor caută să le atingă în mod intuitiv în perioada adolescenţei:

1. Realizările – satisfacţia de a realiza o performanţa într-un anumit domeniu.
2. Prietenii – lărgirea grupului de prieteni prin legarea de noi prietenii şi păstrarea lor.
3. Sentimentele – înţelegerea propriei persoane prin împărtăşirea propriilor sentimente, trăiri cu o altă persoană.
4. Identitatea – sentimentul de a şti “cine sunt”, de a fi recunoscut ca o persoană de valoare.
5. Responsabilitatea – încrederea de a şti că “pot să stau pe picioarele mele şi să iau decizii responsabile”.
6. Maturitatea – transformarea din copil în adult.
7. Sexualitatea – acceptarea responsabilităţii noului rol ca fiinţă sexuală.

Şi adulţii (părinţii) au aceleaşi aspiraţii în legătură cu adolescenţii, dar tensiunile sau conflictele între generaţii apar atunci când nu se ajunge la un acord asupra modalităţilor de a atinge aceste obiective.

Atenţie articolul are mai multe parţi, pentru a citi mai departe da clic pe “Următor” sau Citeşte toate capitolele

Atitudinile negative faţă de adolescent

– “Netezitorii” vor să deţină controlul şi să-l ajute pe adolescent să evite toate greşelile. Însă, dacă drumurile sunt permanent netezite, el devine nesigur şi incapabil să reziste presiunii grupului; şi se naşte împotrivirea faţă de acele persoane şi ideile lor.

– “Provocatorii” se aşteaptă ca adolescentul să se maturizeze peste noapte şi-i acordă mult prea devreme anumite libertăţi. Însă, adolescentul nu are maturitatea deplină pentru a lua decizii corecte, coerente, şi cad victime presiunii grupului.

Atitudinea pozitivă faţă de adolescent

„Însoţitorii” au o atitudine echilibrată şi acordă adolescentului un spaţiu de independenţă şi libertate dirijată.

Adolescentul are nevoie de o perioadă de “aclimatizare”, în care să primească libertatea în mod treptat şi în acelaşi timp tot mai multe responsabilităţi sub îndrumarea şi călăuzirea adulţilor.

Pentru a vă putea cunoaşte sau recunoaşte vă oferim câteva aspecte pozitive şi negative ale celor patru tipuri de temperamente.

1. Sangvinicul – “Strălucitorul” are următoarele trăsături pozitive: prietenos, comunicativ, generos, spontan, fermecător, impresionabil, afectuos, distractiv, optimist, energic şi trăsături negative: voinţă slabă, dezordonat, superficial, dezorganizat, indisciplinat, uituc, zgomotos, se repetă, te întrerupe des, vrea să fie în centru
2. Colericul – “Liderul” se caracterizează prin următoarele trăsături pozitive: voinţă puternică, competitiv, ingenios, sigur de sine, motivator, hotărât, îndrăzneţ, practic, muncitor şi trăsături negative: rece, se opune mereu, insensibil, dominator, violent, arogant, irascibil, nechibzuit, răzbunător.
3. Melancolicul – “Sensibilul” poate fi recunoscut după trăsăturile pozitive: sensibil, analitic, creativ, perfecţionist, profund, grijuliu, respectuos, bine educat, ordonat, fidel, iubitor de muzică şi trăsăturile negative: taciturn, pedant, supărăcios, egoist, pesimist, suspicios, marginalizat, deprimat, critic, introvertit
4. Flegmaticul – “Comodul” îl veţi recunoaşte după trăsăturile pozitive: flexibil, liniştit, controlat, rezervat, împăciuitor, calm, adaptabil, echilibrat, diplomat şi trăsăturile negative: lipsit de entuziasm, indiferent, arogant, leneş, dispreţuitor, reticent, fricos, indecis, suspicios.

Oamenii au, în general, o combinaţie din cele patru tipuri de temperament. Toţi avem şi calităţi, dar şi defecte, nici o persoană nu este perfectă. Diferenţele dintre oameni nu sunt defecte, ci doar….diferenţe. Important este să lucrăm cu ele, să punem în valoare aspectele pozitive şi să le diminuăm pe cele negative. Avem nevoie de fiecare tip de temperament şi în acelaşi timp nu putem fi toţi la fel! Ce minunat că Dumnezeu nu ne-a creat pe toţi la fel!

– Dacă eram toţi ca popularii sangvinici, ne-am fi distrat, dar realizam puţin.

– Dacă eram toţi ca perfectul melacolic, am fi fost persoane organizate, dar nu prea vesele.
– Dacă eram toţi ca puternicii colerici, am fi comandat cu toţii, dar nu ne-ar fi urmat nimeni.
– Dacă eram toţi ca liniştiţii flegmatici, am fi fost împăcaţi, dar fără entuziasm.

Temerile adolescenţiorTemerile adolescentului

Perioada adolescenţei este caracterizată de câteva temeri. Să încercăm să le „demontăm” împreună!

1. Teama de a nu fi luat în seamă, de a fi considerat mic, de a nu fi suficient apreciat.

Recomandări:

– Asumaţi-vă responsabilităţi directe.
– Sprijiniţi iniţiativele celorlalţi.
– Antrenaţi şi alţi adolescenţi să contribuie la propria lor formare.

2. Teama de a nu fi înţeles, de a fi ridiculizat, minimalizat, marginalizat, de a fi repezit.

Recomandări:

– Creaţi condiţii pentru un dialog deschis, sincer, fie între voi, fie între voi şi părinţi sau profesori.

3. Teama de a fi pedepsit pentru că nu aţi răspuns exigenţelor adulţilor.

Recomandări:

– Nu faceţi lucruri intenţionate, pentru a vedea limita răbdării celorlalţi.
– Dacă aveţi abateri absolut întâmplătoare, cereţi-vă scuze.
– În cazul abaterilor repetate şi majore, cereţi-vă iertare şi discutaţi despre aşteptările lor faţă de voi.

4. Teama de a nu te cunoaşte prea bine, de a nu şti încă cine eşti. Din această teamă apar tendinţele de supraapreciere sau subapreciere.

Recomandări:

– Confruntaţi-vă cu voi şi cu alţii, folosindu-vă de cele prezentate mai sus.
– Verificaţi-vă imaginea de sine cu imaginea celorlalţi despre voi.
– Alegeţi-vă un confesor, o persoană dragă, de încredere cu care să staţi de vorbă ori de câte ori simţiţi nevoia de a clarifica o problemă sau o situaţie.

5. Teama de banal, de obişnuit, de tradiţional.

Recomandări:

– Stimulaţi-vă, antrenaţi-vă şi educaţi-vă creativitatea în mediul şcolar, folosind teste de creativitate.
– Valorificaţi-vă talentele cu care aţi fost înzestraţi.
– Actitaţi în cadrul grupurilor de tineri, de volunariat, pentru a fi de folos celor care au mare nevoie de exuberanţa voastră.

Sentimentul de inferioritate.

Deasemeni caracteristic acestei perioade este sentimentul chinuitor de inferioritate, de îndoială de sine. Toţi adolescenţii şi nu numai ei, luptă cu acest sentiment trecător, care nu trebuie să se transforme într-o atitudine de o viaţă.

Unii nu reuşesc să se împrietenească cu nimeni şi consideră că nu există suflete cărora să le pese de ei.

Unii sunt luaţi în râs de ceilalţi sau părăsiţi de “prietenii” lor şi atunci sunt în stare de gesturi necugetate (sinucideri).

De aceea: “Fii atent cum vorbeşti. Cuvintele sunt arme ascuţite care pot face mult rău. Nu scuipa pe nimeni cu gura ta mare, nu desfiinţa pe nimeni. Un cuvânt dur, aspru, poate să rănească adânc, să doară multă vreme. Cuvintele tale să fie “lumină”, să împace, să apropie, să aducă pace.” (Phil Bosmans)

Cele trei aspecte preţuite cel mai mult în societatea noastră de astăzi: frumuseţea fizică, inteligenţa, banii şi în aceste domenii apare sentimentul de inferioritate.

1. Majoritatea dintre noi nu suntem frumuseţea întruchipată, dar fiecare are în el ceva frumos. Societatea pune în valoare frumuseţea fizică mai mult decât trebuie (păpuşa Barbie, filmele, show-urile de televiziune) şi te face să te simţi vinovat că nu eşti perfect şi tânăr toată viaţa.

Vă amintiţi de Moise?… Dumnezeu l-a chemat pe Moise şi l-a trimis să-l salveze pe poporul său din robie. Acesta n-a voit la început. “Ştii, Doamne, că sunt bâlbâit “, a spus. Dumnezeu s-a mâniat pe Moise, căci s-a ascuns după o infirmitate; dar s-a dus cu el şi i-a dat putere, curaj şi iscusinţă, să scoată pe poporul său din robia Egiptului.

Mai mult decât frumuseţea fizică contează frumuseţea interioară şi, mai mult decât infirmităţile fizice, observaţi infirmităţile spirituale…Ce facem cu : invidia, ura, zgârcenia, egoismul, lenea, răutatea…? Din păcate ele se cuibăresc în viaţa noastră şi…cresc odată cu vârsta. Dacă acestea ar durea, ai auzi lumea urlând…

2. Unii tineri ajung să creadă despre ei că sunt “grei de cap”.

Cauze:

– eşecuri şcolare care generează porecle usturătoare: “Nătăfletul! Tăntălăul!”

– atitudinea adulţilor (profesori, părinţi) care alimentează prin insulte această părere.

Fiecare dintre noi excelează într-un anumit domeniu, nu putem fi toţi, buni la toate. Toţi suntem capabili să facem ceva bun, important, funcţie de darurile cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.

Este foarte important să conştintizăm noi înşine care sunt aceste daruri primite şi cum să le folosim sau să le punem în valoare.

Din pilda talanţilor învăţăm că fiecare este unic şi posedă daruri diferite de ale altora. Măsura plinătăţii fiecăruia poate fi …30, 60, 90. Datoria noastră este de a descoperi talantul propriu.

3. Un criteriu de valoare pentru foarte mulţi tineri este banul. Ei cred că cei bogaţi sunt mai fericiţi, mai apreciaţi, mai importanţi.

Tânărul care nu are bani se crede inferior şi nelalocul lui. În realitate “banii nu aduc fericirea”…

„Dacă te bucuri de o floare, de un zâmbet, de jocul unui copil eşti mai bogat şi mai fericit decât un milionar care nu se mai bucură de nimic, are tot ce a visat dar e veşnic nemulţumit pentru că este dus, asemenea unui cal de paradă, în căpăstrul de aur al propriei bogăţii. Nu averea ne face bogaţi, ci iubirea!”(Phil Bosmans – Nu uita bucuria).

Iată câteva remedii împotriva sentimentului de inferioritate:

– Observă în jurul tău că sentimentul de inferioritate este foarte răspândit, ca nimeni nu e perfect.
– Înfruntă cu mult curaj problemele.
– Găseşte-ţi prieteni adevăraţi.
– Fii convins că “Dumnezeu te cunoaşte şi se îngrijeşte de tine”.
– Încredinţează-te lui Isus, cel mai bun Prieten.
– Isuse, Tu m-ai chemat să Te urmez…

Presiunea grupului

Adolescentul se confruntă cu presiunea grupului din care face parte, iar el simte o nevoie acută de a se conforma.

Conformismul este dorinţa de a fi exact ca toţi ceilalţi, de a face ce fac ei, de a purta ce este la modă, de a spune ceea spun ceilalţi, pentru a fi polulari.

Un conformist este o persoană căreia îi este teamă să fie altfel decât majoritatea, el simte o nevoie permanentă de a fi ca toţi ceilalţi. În adolescenţă această presiune de a te conforma celorlalţi atinge cote critice şi uneori cote ridicole.

Pentru a înfrunta presiunea negativă a grupului:

– Spune-ţi cu curaj: „NU! Nici gând! De ce să-mi distrug trupul şi sufletul? Sunt singurele pe care le am!”
– Arată că ai încredere în tine însuţi: “Băieţi, dacă vreţi să o faceţi, n-aveţi decât, dar eu cred că este o prostie!”
– Cei mai mulţi adolescenţi îi respectă pe cei care au curajul să fie ei înşişi şi ar vrea să fie ca ei, dar nu recunosc aceasta deschis.
– O persoană care are curajul de a se ridica şi de a apăra ceea ce crede el că este bine, probabil, va deveni un lider.

Alegerea modelelor

Adolescenţa este şi perioada în care se alege un model.

Ce modele putem urma: părinţii, profesorii, preoţii, persoanele consacrate, sfinţii sau fotbaliştii, dansatoarele, cântăreţii? Familia ar trebuie să fie model şi “însoţitoare” permanentă a copilului care devine adolescent, tânăr şi la rândul lui părinte. Ne dorim ca famiiile să fie modele dar trebuie să recunoaştem că nu toate familiile sunt model pentru fiii lor. De aceea modelul desăvârşit este Isus.

El…” a muncit cu mâini de om, a gândit cu o inteligenţă de om, a acţionat cu voinţă de om. Născut din Fecioara Maria El a devenit într-adevăr unul dintre noi, asemenea nouă în toate, afară de păcat.” (GS 22)

Bibliografie:

1. Dobson, James – Pregătirea pentru adolescenţă, Ed. Noua Speranţă, Timişoara, 2004.
2. Arp, Claudia& David – Brusc au 13 ani sau arta de a îmbrăţişa un cactus, Ed. Scriptum, Oradea, 2006.
3. www.pastoratie.ro
4. Bosmans, Phil – Nu uita bucuria, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureşti, 1997.
5. Material Campus Diecezan al Animatorilor ACC – Cunoaştere şi comunicare, Traian, 1999.

Preluat şi folosit cu acordul www.familiasiviata.ro

You may also like...

Leave a Reply