Fiecare parinte doreste sa aiba o relatie frumoasa cu adolescentul sau, sa fie ascultat, respectat si agreat si nici un parinte nu doreste sa fie desconsiderat sau nerespectat de adolescentul sau.
Unii parinti au luat ca solutie permisivitatea si toleranta…le permit copiilor sa faca ce vor ei astfel incat sa nu fie nici o suparare, nici o mustrare , nici o pedeapsa. Daca copilul alege sa nu asculte, nu sufera nici o consecinta negativa. Dar aceasta atitudine nu ofera nici o solutie…”pacea cu …

Imi amintesc acest joc de cand eram copil.O franghie lunga, o linie trasata pe pamant, doua echipe de o parte si de cealalta…fiecare tinand strans franghia cu ambele maini.Fiecare echipa incearca din rasputeri sa traga echipa adversa dincoace de linie.
Cine castiga jocul? Echipa a carei membri sunt mai puternici si mai inalti, nu-i asa? Desi cei inalti si puternici par sa castige nu intotdeauna este asa.Adevaratii castigatori sunt cei mai abili.Strategia si pozitia cu care lupti te face invingator.

Ca si oameni in societate tanjim sin e place sa avem relatii,cautand in aceste relatii implinirea unor nevoi din sufletul nostrum,nevoi ce fiecare individ le are.
Fiecare dintre noi doreste sa fie iubit, apreciat, inteles, incurajat atunci cand este descurajat, sprijinit atunci cand este in nevoie, mangaiat atunci cand este trist…si adeseori legam relatii cu cei din jur sperand sa gasim in aceste relatii implinirea acestor nevoi.

Adeseori adolescentii sunt descrisi cam asa“nu stiu sa se poarte in societate, dispretuiesc autoritatea ,sunt lipsiti de respect fata de adulti, sunt gata sa-si contrazica parintii, sa-si tiranizeze profesorii ,sa faca numai ce voe ei…”

Dar care este scopul nostru ultim ca parinte? In primii ani de viata ,voi ca si parinti, L-ati reprezentat pe Dumnezeu.Voi ati reprezentat autoritatea absoluta. Intotdeauna ati avut dreptate, dar copilul a crescut si acum se lupta sa devina tanar ” independent “.Acum el nu mai acepta pur si simplu principiile voastre morale, valorile si …