Copii răpiți

Mulţi dintre cei care cresc copiii au ajuns să se obişnuiască cu indiferenţa asemănătoare unei transe şi cu starea de spirit absentă pe care tinerii o pot adopta într-un mod magistral, în doar câteva secunde. Probabil cu toţii ne-am spus că “aceste călătorii scurte” ale lor sunt normale. Dar s-a întrebat vreodată cineva de ce este nevoie de un volum tot mai mare de abilităţi şi metode pentru a capta o rază de atenţie sau pentru a obţine un răspuns din partea copiilor din ziua de astăzi?, se întreabă doctorul Joe Dispenza pe blogul său.

Adesea mă întreb, “Aşa mă purtam şi eu când eram tânăr sau această stare mentală este produsul perioadei în care trăim?” Mulţi părinţi de adolescenţi au văzut cu ochii lor aceste stări mentale asemănătoare unei transe şi este dificil de spus ce experimentează aceşti copii şi dacă sunt într-adevăr “acasă” în acele clipe.

Experţii spun că pe măsură ce ne apropiem de anii adolescenţei şi începe lupta pentru propria noastră identitate, factorul major care determină creierul tânăr în curs de schimbare să realizeze un salt cuantic de dezvoltare se află în primul rând sub “domnia” unui program genetic.

În adolescenţă, în timpul acestei etape a dezvoltării creierului, cea mai mare parte a fluxului sanguin din corpul nostru este pompată spre centrii emoţionali localizaţi în partea din spate a creierului şi departe de creierul frontal.

Acest lucru înseamnă că suntem predispuşi să reacţionăm mai mult şi să gândim mai puţin.

În partea din faţă a creierului se află lobul frontal, supranumit şi executivul cerebral, care controlează atenţia, luarea deciziilor, reacţiile emoţionale, comportamentul impulsiv şi planificarea conştientă. Lobul frontal este casa identităţii noastre.

Însă, pentru părinţii de adolescenţi, iată ştirile interesante: lobul frontal, care ne ajută să înţelegem sensul vieţii noastre, îşi încheie perioada de maturizare de-abia la vârsta de 25 de ani.

Gândiţi-vă la următoarele lucruri: putem conduce o maşină, putem consuma alcool, putem vota la vârsta de 18 ani, în timp ce zona cerebrală cea mai importantă devine matură de abia la 25 de ani. Aşa că, dragă mamă şi tată, nu lua lucrurile personal, când fiica ta te respinge dacă încerci să discuţi cu ea, sau când fiul tău adolescent reacţionează impulsiv, fără a gândi înainte.

Însă, este posibil ca actualele condiţii culturale şi de mediu să aibă un impact major asupra funcţiei creierului uman?

  • Tehnologia modifică fiziologia creierului

Odată cu apariţia tehnologiei, ar trebui să fie evident faptul că factorii de mediu, cum ar fi  jocurile video, telefoanele mobile, mesajele text, televiziunea, MP3 playerele şi siteurile online (de exemplu Facebook.com), au un rol invizibil foarte important în afectarea fiziologiei creierului copiilor.

Tehnologia influenţează stările noastre mentale în direcţia dezordinei emoţionale prin deturnarea centrilor naturali de recompensă ai creierului. De aceea, dacă vrei să produci  şi mai multe neînţelegeri într-o casă în care există un adolescent (… deci un creier în curs de dezvoltare), atunci adaugă mai multă tehnologie în acel mediu şi poţi fi sigur că vei fi complet eliminat din viaţa copilului tău.

Cercetările dovedesc faptul că o alimentaţie sănătoasă reduce violenţa şi agresiunea, în timp ce îmbunătăţeşte activitatea cerebrală. De asemenea, a fost observat şi faptul că utilizarea pe termen lung a jocurilor video modifică modul în care funcţionează un creier normal.

Atunci când un copil se joacă pe calculator, de fiecare dată când omoară pe cineva sau ceva, distruge un avion sau o maşină, sau orice alt vehicul, trece printr-un zid sau o barieră pentru a putea ajunge la următorul nivel, sau bate grav un personaj virtual, creierul răspunde din punct de vedere chimic. De fapt, este dovedit faptul că centrii cerebrali ai plăcerii încep să elibereze cantităţi mari de dopamină, substanţa chimică naturală a plăcerii.

Concluzia este că dopamina ne face să ne simţim bine, în special atunci când câştigăm într-un ritm atât de alert. În plus, atunci când reuşita este combinată cu entuziasm, creierul produce norepinefrină şi epinefrină cu scopul de a se trezi cu un impuls de conştientizare sporită. Acest cocktail chimic este amestecul perfect pentru problemele din funcţionarea normală a creierului.

  •  O stimulare din ce în ce mai puternică

Aşadar, pentru a recapitula, acest tip de stimulare, prin jocurile pe calculator, nu este o tragedie pe termen scurt, dar începe să cauzeze probleme pe termen lung.

Pe măsură ce acest centru de recompensare este activat în mod repetat şi substanţele chimice puternice sunt eliberate în timpul jocului, zonele de plăcere devin suprastimulate. Ca şi rezultat, sistemul de recompensare devine desensibilizat şi apoi se recalibrează singur la un nivel mult mai ridicat.

Cu alte cuvinte, creierul va avea nevoie de un val şi mai mare de chimicale pentru a produce aceleaşi sentimente. Un efect secundar al acestui mecanism este dependenţa.

Zonele receptorilor se comportă în acelaşi fel. Dacă aceştia sunt în continuu supra-activaţi, receptorii devin amorţiţi şi au nevoie de accesări mai multe şi mai substanţiale. Efectul secundar: creierul are nevoie de nişte cote nerealist de înalte pentru a se simţi fericit şi sătul. În absenţa unei stimulări la acest nivel, mintea se dezactivează, iar copilul tău devine absent.

Aşadar, atunci când se încheie activitatea la calculator a copilului tău, poţi conta pe faptul că acesta va arăta ca o dronă, deoarece tu, ca părinte, nu eşti suficient de interesant în comparaţie cu ceea ce tocmai a experimentat.

Adevărul este că totul în viaţă o să pară plictisitor. Lucrurile simple precum un răsărit de  soare, joaca hazlie cu un căţel sau chiar o vizită la casa bunicilor, par a fi prostii banale. De ce? Pentru că nimic din normal, din lumea banală, nu se poate compara cu extazul şi senzaţiile incredibile pe care lumea virtuală le produce. Devine o dependenţă. Iar dacă nu există constrângeri corespunzătoare, alegerile viitoare vor avea legătură cu lucruri care produc o stimulare şi mai puternică: droguri, pornografie, jocurile de noroc, cumpărăturile în exces, mâncatul excesiv, toate pentru că centrul de plăcere al creierului nu va fi niciodată sătul.

  • Jucătorul din sala de clasă

Haideţi să ducem acest scenariu cu un pas mai departe. Ce se întâmplă atunci când un copil, aflat între mania jocurilor şi camera de chat, se duce la şcoală pentru a-şi dezvolta mintea? Învăţatul nu ar trebui să fie o recompensă în sine?

Momentele de atenţie se vor scurta pentru jucătorul care stă în bancă, la şcoală, încercând să fie atent la un subiect care nu îi activează creierul sau care nu îi face corpul să se simtă la fel de stimulat ca atunci când foloseşte un dispozitiv tehnologic. Pe măsură ce creierul bate în retragere, o modalitate potrivită de stimulare este un comportament dificil şi provocarea unor necazuri.

Cauzarea problemelor este asociată cu o activitate alertă a creierului şi, în mod inconştient, copilul provoacă această stare pentru a stârni aceleaşi eliberări chimice care se produc în timpul unui joc video. Agitaţia, somnolenţa, întreruperile, izbucnirile emoţionale, comentariile provocatoare şi lipsite de respect, toate sunt efecte secundare ale problemelor de atenţie. Nu e prea greu să identifici cauza comportamentului problematic al unui copil (dacă el nu are o istorie genetică din acest punct de vedere, nu are nicio lovitură la cap sau nu este expus unui mediu toxic).

Cum facem schimbările necesare, pentru ca acestea să fie în favoarea creierelor tinere în curs de dezvoltare? Este treaba părintelui să analizeze această problemă complexă până la un nivel profund, uitându-se şi la el însuşi, nu numai la copil.

Dacă propagăm utilizarea tehnologiei fără niciun accent pus pe dezvoltarea valorilor personale, pe crearea unui mediu favorabil studiului, pe promovarea respectului pentru toate tipurile de credinţe şi culturi, pe participarea la activităţi familiale şi sociale, pe conectarea copiilor cu natura sau pe furnizarea unui mediu pentru evoluţie interpersonală, putem prezice cu uşurinţă cât de bine, sau cât de groaznic, vor prospera generaţiile viitoare pe o planetă cu atât de multe oportunităţi.

Sursa: Financiarul

You may also like...

Leave a Reply