Cum să vă creşteţi copiii fără bătaie.

Când copilul încalcă o regulă de comportament, invitaţi-l să stea într-un anumit loc, în linişte, şi nu-i acordaţi atenţie. Dacă metoda nu merge, poate fi “exclus” pentru cel mult 5 minute.

Folosirea violenţei fizice şi verbale în educarea copiilor poate avea multe consecinţe negative, care merg de la repetarea comportamentului pentru care copilul a fost pedepsit până la afectarea stimei de sine şi reproducerea comportamentului violent.

Pentru a evita astfel de situaţii, psihologii oferă câteva sfaturi de educare pozitivă.

1. Oferiţi copiilor un mediu sigur

În primul rând, este esenţial ca cel mic să se simtă bine acasă. În acest sens trebuie să îi creaţi un mediu în care să se simtă protejat şi iubit. Dacă copilul are un mediu unde să poată explora şi experimenta, iar relaţia dintre membrii familiei este aromonioasă, cel mic se poate dezvolta nestingherit. În plus, dacă aveţi grijă de dumneavoastră şi nu neglijaţi nici relaţia de cuplu, veţi fi mai calmi şi mai răbdători cu copiii, spun psihologii.

2. Acordaţi-le atenţie

“Este important ca părintele să fie disponibil pentru copil. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fie cu copilul tot timpul. Dar atunci când solicită atenţia, ajutorul, afecţiunea, părintele trebuie să întrerupă ce face şi să-i ofere ce are nevoie”, pecizează Diana Stănculeanu, psihoterapeut în ca drul organizaţiei “Salvaţi Copiii”.

Un alt sfat pe care vi-l dau specialiştii este să nu pierdeţi nicio ocazie de a vă încuraja copiii atunci când au realizat ceva sau au respectat o regulă nou-impusă. În acest mod se pot evita situaţiile în care copilul apelează la un comportament negativ pentru a atrage atenţia.

3. Aplicaţi pedepse non-violente

Regulile de comportament trebuie transmise celor mici prin metode ce exclud acţiuni ce i-ar putea răni fizic sau emoţional. Andreea Biji, psiholog Salvaţi Copiii, ne vorbeşte despre patru metode pe care le putem folosi în situaţiile în care cel mic a încalcat o regulă de comportament şi vrem să îi arătăm că a greşit.

“Discuţia dirijată presupune să obţinem atenţia copilului, să îi spunem care este problema, să îi explicăm pe scurt de ce este o problemă şi să rugăm copilul să descrie comportamentul corect”, explică specialistul.

“Rutina pentru corectarea comportamentului” constă în indicarea soluţiei corecte de comportament. Dacă după câteva secunde cel mic face ce i s-a cerut, el este lăudat de părinte, în caz contrar se aplică consecinţa logică (explicată) sau metoda “timpul de liniştire”. În ultimul caz, copilul este scos din activitatea în care a apărut problema şi dus într-un loc unde trebuie să stea pentru scurt timp în linişte.

“Când copilul stă în acel loc, nu-i acordaţi atenţie, nu discutaţi cu el problema. După ce a stat în linişte o perioadă stabilită (câteva minute), poate reveni la activitate” precizează Andreea Biji.

Dacă această metodă nu a dat roade, se poate trece la aplicarea “timpului de excludere”. “Excluderea funcţionează în general ca timpul de liniştire, cu diferenţa că copilul este dus într-o altă cameră, departe de ceilalţi. Excluderea trebuie să aibă loc într-o cameră lipsită de interese, însă care este sigură, cu iluminat şi aer”, sfătuieşte psihologul.

Excluderea nu trebuie să fie mai mare de un minut pentru copiii de 2 ani, două minute pentru copii de 3-5 ani şi cinci minute pentru cei de 5-10 ani. După expirarea timpului, nu mai discutaţi cu cel mic despre ce s-a întâmplat şi încurajaţi- l să îşi găsească o activitate”, mai recomandă specialistul.

4. Nu vă construiţi aşteptări nerealiste

“Evoluţia fiecărui copil este unică şi se realizează în ritmuri diferite. Ei învaţă abilităţi noi doar după ce sunt pregătiţi la nivelul de dezvoltare adecvat etapei în care se află”, explică psihoterapeutul Diana Stănculeanu. Dacă veţi aştepta ca fiul sau fiica dumneavoastră să se comporte tot timpul exemplar şi să aibă numai note bune la şcoală, tot ce veţi face va fi să alimentaţi un permanent conflict cu cel mic.

“Este important ca părintele să fie disponibil pentru copil, atunci când solicită atenţia, ajutorul, afecţiunea.“
DIANA STĂNCULEANU, psihoterapeut

Sursa: EVZ.ro

You may also like...

Leave a Reply