Educatia sexuala a adolescentului si tanarului in familie

“Nu este bine ca omul să fie singur.
Îi voi face un ajutor potrivit pentru el.”(Gen. 2,28)

Dumnezeu îl crează pe om după chipul şi asemănarea Sa: cu inteligenţă, liber şi capabil să iubească. După acelaşi model, Dumnezeu crează şi femeia, persoana complementară bărbatului, care îi va fi de ajutor.

Putem spune că de la început Dumnezeu a făcut ca între bărbat şi femeie să existe un schimb de ajutor reciproc, o comuniune de iubire. Bărbatul şi femeia alcătuiesc un
,, cuplu de iubire,, şi au primit misiunea de a răspândi iubirea creatoare a lui Dumnezeu:
,, Creşteţi şi vă înmulţiţi.,, ( Gen. 1,28)

Dumnezeu, care este iubire, l-a creat pe om din iubire şi pentru iubire, punând în firea acestuia capacitatea de a iubi şi de a se simţi realizat când iubeşte şi este iubit. Această iubire cuprinde întreaga fiinţă, adică şi trupul, el fiind părtaş de iubire spirituală. Prin această iubire, Dumnezeu, îi călăuzeşte pe cei doi la dăruirea de sine, liberă şi reciprocă, manifestată prin sentimente şi gesturi de tandreţe, fiind cu mult superioară purei înclinaţii erotice .

CE ESTE SEXUALITATEA?

  • Este un mare dar a lui Dumnezeu.
  • Nu este o simplă înclinare spre unirea trupească, ci înclinarea întregii persoane de a ajunge la o legătură cât mai adâncă, cu o altă persoană şi care cuprinde întreaga fiinţă: suflet, minte şi trup.
  • Este în slujba iubirii sau, chiar însăşi iubirea, deoarece se îndreaptă spre o anume persoană, care nu trebuie redusă la un instrument de plăcere şi distracţie, sau la o ,,piesă de schimb,, ci, care trebuie respectată, iubită şi servită deoarece este unică, cea mai valoroasă şi irepetabilă.

CE ÎNSEAMNĂ A-L EDUCA PE ADOLESCENT DIN PUNCT DE VEDERE SEXUAL?

  • A-l informa despre sexualitate, despre demnitatea, măreţia, sensul şi rosturile ei, dar şi despre pericolele la care se supun cei care încalcă regulile morale ale sexualităţii.
  • A-l forma în aşa fel, încât realităţile sexuale să le privească cu seninătate şi să nu le socotească ca ceva urât şi nepermis.
  • A-l face să ajungă la autocontrol, încât să nu abuzeze de propria sexualitate.
  • A-l duce la un potrivit sentiment de vinovăţie după eventualele căderi sexuale, evitând două extreme: a-i insufla un sentiment patologic exagerat de vinovăţie, şi acela de a-l lipsi de orice sens de vinovăţie.
  • A-l ajuta să se maturizeze din punct de vedere sexual în ceea ce priveşte viitorul, făcându-l să-şi însuşească capacitatea de dialog.
  • A-l întări din punct de vedere moral, aşa încât să poată înfrunta, fără naufragiu, mediul corupt care-l înconjoară.
  • A-l îndrepta spre acele mijloace care să-l ajute să se autocontroleze cu seninătate: rugăciune, spovadă,împărtăşanie deasă.
  • A-l conduce spre virtutea castităţii care implică un autocontrol liniştit în vederea unei mari iubiri faţă de o persoană umană sau faţă de Dumnezeu.

CÂND SĂ-I SPUN?

  • Fă-ţi timp întotdeauna pentru copilul tău.
  • Când întreabă.
  • La un moment bine ales, când el este bine dispus.
  • Când observăm schimbări în comportament, chiar dacă el nu întreabă nimic.
  • Speculând anumite situaţii ( vizionarea unui film, a unei reclame, cazuri concrete ştiute).

CUM SĂ-I SPUN?

  • Cu răbdare, calm şi înţelepciune.
  • Începând întotdeauna cu partea pozitivă a problemei.
  • Făcându-i să se simtă iubiţi şi în siguranţă.
  • Spunându-le că sunt foarte importanţi şi foarte valoroşi.
  • Autoritatea părintească este de o importanţă maximă în educaţia sexuală deoarece adolescentul trebuie să aibă un reper, o siguranţă.
  • Cu spirit autocritic.

Trebuie evitate expresiile:

  • “Nu eşti bun de nimic!”
  • “Eşti o proastă!”
  • “Eşti o piticanie!”
  • “Vei învăţa din propriile greşeli.”
  • ,, Dacă greşeşti, poţi să nu mai vii acasă!,,

Toate acestea duc la complexe de inferioritate, de nesiguranţă, care în cele din urmă duc la deviaţii sexuale şi decădere morală.

CE URMĂRESC EU PRIN EDUCAŢIA SEXUALĂ?

  • Vreau să fac ca acest copil să devină o persoană adultă din toate punctele de vedere,aşa încât la momentul oportun să poată lua o atitudine pozitivă faţă de problemele sexuale şi să-şi poată trăi propria sexualitate, respectând regulile morale creştine.
  • Vreau să fac din el un tânăr de caracter (a-l învăţa să se cunoască pe sine însuşi cu limite, calităţi şi defecte; a-l învăţa cum să se ridice în momentele de criză, punându-şi încrederea în Dumnezeu; a fi deschişi întotdeauna la dialog, nefiind condiţionaţi de nimic; a-l învăţa să fie liber şi nu libertin; a-l învăţa să-şi respecte propria-i persoană, dar şi persoana de lângă el.)

ALEGEREA VOCAŢIEI ŞI LIBERTATE

  • Este perioada descoperirii propriei vocaţii, când adolescentul aflat de multe ori în dificultate trebuie să aleagă, să ia anumite decizii pe care până atunci nu le-a mai luat.
  • Fiecare decizie atrage după sine o responsabilitate, dar şi consecinţe, de aceea părinţii trebuie să le explice copiilor şi să le dea sfaturi utile.
  • În cazul unei alegeri, părinţii ar putea să le ceară adolescenţilor să se pună în locul lor. (“Tu dacă ai fi mamă/tată ce ai face?”)
  • Părinţii trebuie să-şi exprime clar aşteptările lor, lăsând totodată şi libertatea de alegere a adolescenţilor, tinerilor, făcându-i să se simtă în siguranţă.

Dragul meu copil, eşti la vârsta când ai de făcut mai multe alegeri. Una din cele mai importante alegeri este dacă te vei căsători sau vei alege să trăieşti o viaţă dedicată luiDumnezeu. Eu am convingerea că vei face alegerile cele mai bune. Îîmi doresc pentru tine să ai o viaţă fericită şi de aceea în anumite situaţii va trebui să spun nu pentru binele tău, pentru că anumite consecinţe nu ai cum să le prevezi dinainte. Cred că dacă vei avea dubii sau vei întâmpina probleme îmi vei împărtăşi şi mie. Încrede-te în poruncile lui Dumnezeu şi în sfaturile mele şi vei reuşi.

DESPRE CE TREBUIE SĂ-I SPUN?

ADOLESCENŢA ŞI TINEREŢEA

  • Despre schimbările din trupul său
  • Adolescenţii sunt copii în tranziţie, nu tineri adulţi.
  • Nevoile lor, inclusiv cele emoţionale, nu sunt ale unor adulţi, ci ale unor copii.
  • Adolescenţa ţine până la terminarea creşterii în înălţime.
  • Majoritatea adolescenţilor de astăzi se văd într-un mod negativ, se consideră dezapreciaţi, buni de nimic datorită faptului că nu se simt iubiţi, intră în agonia complexului de inferioritate.
  • Apar schimbări sensibile în aspectul fizic care devin caracteristice, nici a unui copil, dar nici a unui adult. Modificându-şi imaginea corporală pe care o au despre sine, mulţi dintre ei nu se mai simt bine în propriul trup: ,, sunt prea gras, sunt prea înaltă, sunt prea slabă…ajutor, coşurile, nasul.”

Nu eşti singurul care te simţi aşa, toţi am trecut prin astfel de situaţii când propria-i persoană a devenit o enigmă. Trebuie să înfrunţi problema care te macină şi trebuie să o punem în discuţie. Ai să întâlneşti însă şi lucruri pe care nu le poţi schimba. Trebuie să accepţi şi faptul că fiecare om are şi imperfecţiuni, aşa cum ai şi tu. Echilibrează punctele slabe cu cele bune, căci fiecare este într-un anumit domeniu mai bun decât altul. Pune-ţi încrederea în Dumnezeu şi nu uita : El este tot timpul cu tine.

2. Despre simţămintele, sentimentele care apar în viaţa lor

  • Adolescentul trece de la eu-l fals la cel adevărat care îi dă o identitate proprie care nu mai este determinat de instanţele exterioare. Nu mai este copilul pe care vor alţii ca el să fie, ci, cel care are dreptul la libertatea proprie, care îşi asumă propriile responsabilităţi, care de multe ori contrazic aspiraţiile altora, mai ales ale părinţilor şi ale mediului familiar şi şcolar.
  • Pe măsură ce corpul începe să se schimbe, va fi tot mai mult atras de persoane de sex opus.
  • În trupul lor se dezvoltă un apetit nou, cel sexual, care îi va face să-şi dorească să-şi petreacă cât mai mult timp cu persoane de sex opus.
  • Băieţii manifestă un interes tot mai mare faţă de trupul fetelor, de felul cum arată, de trăsăturile, părul şi ochii lor, dar şi de gingăşia lor.
  • Fetele sunt fascinate de băiatul însuşi, de felul cum vorbeşte, cum merge şi gândeşte.
  • Dorinţa sexuală poate apărea, fără ca să fie vorba de dragoste.
  • Stăpânirea tuturor simţurilor este esenţială în formarea caracterului, dar şi pe parcursul întregii vieţi.
  • Apare foarte des întâlnit la această vârstă fenomenul masturbaţiei, care poate avea urmări foarte grave: oboseală, nevroză, astenie, poate ajunge să fie ca un drog greu de stăpânit. Trebuie să aibă stimă şi respect faţă de trupul lor care din ziua Botezului a devenit locuinţa lui Dumnezeu.
  • Apare prima îndrăgostire, prima prietenie cu o persoană de sex opus.

3. Despre prietenie

  • Prieteniile sunt foarte importante în această perioadă şi pot avea atât influenţe negative, dar şi influenţe pozitive, dacă sunt respectate normele morale de conduită. Fără a le restrânge cuvenita autonomie, părinţii trebuie să ştie să spună nu copiilor atunci când este necesar.
  • Grupul religios are un rol decisiv în viaţa adolescentului, deoarece acolo se descoperă pe sine, învaţă să comunice, să facă alegeri bune, să-şi controleze egoismul, învaţă să fie un tânăr de caracter.
  • Adolescenţii se integrează într-un grup de aceiaşi vârstă, unde majoritatea au aceleaşi emoţii şi dificultăţi şi îşi aleg un prieten de suflet, dar şi un prieten de sex opus.
  • Trebuie să li se spună despre limitele care există într-o prietenie curată, că trebuiesc evitate gesturile care provoacă impulsurile sexuale şi întâlnirile în doi care pot duce la consecinţe grave.
  • Părinţii trebuie să-i informeze despre eventualele abuzuri care se produc deseori în anumite discoteci sau, chiar la unele petreceri organizate, dacă sunt nesupravegheate.
  • Că vor întâlni în viaţa lor persoane care vor căuta doar plăcerea trupească şi aceasta se va vedea încă de la primele întâlniri.
  • Că legea conformismului îşi va pune amprenta pe viaţa lui (a te conforma înseamnă a accepta ideile, moda, modul de comportare şi modul de exprimare cel mai popular, doar ca să fie acceptat de grupul din care face parte).

Dragul meu, tu trebuie să-ţi controlezi comportamentul, mintea, trupul şi viaţa ta. Poţi să fii ca prietenii tăi în lucruri mai puţin importante, dar când apar situaţii care ar putea afecta ascultarea de Dumnezeu, învăţătura la şcoală, păstrarea sănătăţii şi a curăţiei trupului tău, trebuie să refuzi să faci ceea ce fac ei, chir dacă o să râdă de tine, mai important este ca tu să păstrezi neatinse aceste valori care îţi vor fi benefice toată viaţa.

4. Despre crizele de mânie

  • Apar crize frecvente de mânie, capricii, o continuă agitaţie mentală care îl fac insuportabil, nu mai vrea să fie îndrumat.
  • Cel mai greşit mod de aşi exprima mânia este comportamentul pasiv-agresiv, adică neexprimarea mâniei în termeni verbali, deschis.
  • Sentimentul de mânie este normal şi se manifestă la fiecare om născut în această lume. Dacă atunci când copilul se supără, îl batem sau ţipăm la el: ,,Nu-ţi permit! Nu mai vorbi aşa!” . Ce poate să facă el? doar două lucruri: poate să nu asculte şi să continuie să vorbească aşa, sau să se supună şi să nu mai vorbească aşa. Dacă va alege a doua variantă şi va înceta să-şi exprime mânia, mânia nu va trece şi va rămâne nerezolvată, aşteptând să se exprime mai târziu printr-un comportament inadecvat (răzbunare, sinucidere, comportament antisocial, furt, folosirea drogurilor, relaţiile sexuale care pot duce la boli sau sarcini nedorite etc).
  • Comportamentul pasiv-agresiv este cel mai rău mod de exprimare a mâniei deoarece: poate deveni uşor un tipar de comportament care poate dura toată viaţa, poate altera personalitatea, făcându-l pe individ dezagreabil, poate interveni în relaţiile lui viitoare, este una din tulburările de comportament cel mai greu de tratat.
  • Ca părinţi, trebuie să fim exemple bune în exprimarea mâniei şi să acceptăm faptul că adolescentul poate avea şi el crize de mânie, care se pot manifesta în diferite feluri: ţipete, acuzaţii, distrugerea unor obiecte, înjurături, violenţă.. . Nu trebuie răspuns cu aceiaşi monedă, ci pentru a-l educa trebuie să alegem un moment bun după ce s-au calmat spiritele, şi pe baza unui dialog deschis să găsim soluţii la rezolvarea conflictului care s-a ivit.
  • Despre relaţiile sexuale.
  • Este perioada în care se face trecerea de la informaţia sexuală la educaţia sexuală.
  • Informaţia sexuală trebuie să se refere atât la noţiunile fiziologice şi anatomice, cât şi la sensul profund şi scopurile sexualităţii. Ea trebuie să-l ajute pe copil să se maturizeze, ca să-şi poată apoi trăi propria sexualitate.
  • Relaţiile sexuale nu sunt nici păcătoase, nici rele, deoarece nimic din ceea ce a creat Dumnezeu nu este murdar. Intenţia lui Dumnezeu a fost ca noi să ne controlăm viaţa sexuală, să nu ne conducem după instinct şi să ne păstrăm trupurile curate pentru viitorul soţ/soţie.
  • Folosirea dezordonată a sexului duce la distrugerea progresivă a capacităţii persoanei umane de a iubi: scopul sexualităţii devine plăcerea, şi nu dăruirea de sine sinceră; cealaltă persoană devine un obiect al plăcerii şi al propriei mulţumiri; slăbeşte în acest fel dragostea adevărată între bărbat şi femeie.

Cauzele relaţiilor sexuale premaritale

  • Educaţia şi mesajele societăţii care îi bombardează pe adolescenţi prin mesaje negative
  • Îndepărtarea de viaţa religioasă
  • Efectele dezbinărilor din familie (divorţ, separare, emigrare, certuri)
  • Educaţia sexuală precară în familie
  • Lipsa afecţiunii părinteşti
  • Prieteniile premature cu persoane mai în vârstă
  • Presiunea anturajului
  • Alcoolul şi drogurile
  • Dorinţa de a avea un copil

Consecinţele relaţiilor premaritale

  • Slăbeşte relaţia cu Dumnezeu. Adolescentul devine sclavul impulsurilor sexuale.
  • Bolile transmise pe cale sexuală ( 34 la nr.), care au consecinţe grave asupra sănătăţii partenerilor dar şi a urmaşilor lor. Unele duc la sterilitate, altele provoacă orbirea, tulburări mintale sau afecţiuni ale inimii. Cu cât mai devreme începi activitatea sexuală, cu atât mai mult poţi să plăteşti scump pentru acest lucru, deoarece se poate întâmpla să ai mai mulţi parteneri sexuali. O cauză majoră a cancerului cervical, de exemplu, care omoară mii de femei anual, se datorează activităţii sexuale precoce, cu mai mulţi parteneri. Rata bolilor cu transmitere sexuală creşte pe măsură ce creşte numărul partenerilor. Unele boli cu transmitere sexuală sunt incurabile. Unele pot fi transmise la copii şi să le dăuneze grav.
  • Sarcinile nedorite. Dacă începi activitatea sexuală, mai devreme sau mai târziu, poţi să devii însărcinată sau să faci pe cineva să rămână însărcinată, deoarece nu exista nici o metodă care să ofere protecţie de 100%. Sarcinile la vârste mici ale mamelor pot provoca mari probleme de sănătate, atât tinerelor mame, dar şi copilului care se poate naşte cu diverse boli sau sub greutatea normală. Adolescentele gravide pierd enorm de mult: îşi pierd respectul de sine, prietenii, libertatea şi posibilităţile de viitor.
  • Avorturile şi bolile psihice. Unele adolescente apelează la avort, fără ştirea părinţilor sau cu ştirea lor, ceea ce în timp poate duce la boli psihice.
  • Ataşamentul emoţional puternic. Despărţirea de cel care ţi-ai împărtăşit trupul şi sufletul lasă urme adânci: tristeţe, panică, anxietate, ruşine, depresii nervoase, descurajare profundă. Relaţiile sexuale ulterioare vor fi afectate deoarece oamenii au tendinţa de a compara o relaţie cu alta. Se pierde uşor încrederea în celălalt.
  • Conduce la simţăminte de vinovăţie
  • Face dificilă deosebirea între dragostea adevărată şi pasiune
  • Sunt mai puţin fericiţi în căsătorie şi mai predispuşi la divorţ
  • Creşte probabilitatea adulterului
  • Face să scadă respectul de sine şi faţă de partener
  • Despre metodele naturale de reglementare a sarcinilor
  • Părinţii sunt datori să-i informeze pe copii lor despre existenţa metodelor naturale în planificarea sau amânarea unei sarcini. Acestea vor putea fi cunoscute mai bine în preajma căsătoriei şi vor fi folosite în viaţa de familie, dar nu într-un mod egoist. Câteva dintre ele sunt:metoda calendarului, metoda temperaturii bazale, metoda simpto-termicăşimetoda Ovulaţiei Billings.
  • Avantajele metodelor naturale: pot fi utilizate fie pentru a evita, fie pentru a obţine o sarcină; nu sunt dăunătoare organismului; fac să crească respectul de sine şi cunoaşterea propriului organism; cei care o folosesc capătă încredere în ei înşişi, duce la cooperarea, dialogul şi împărţirea responsabilităţii soţilor în planificarea familială.

7. Despre mijloacele contraceptive

  • Trebuie spus tânărului că dăruirea trupurilor reciprocă, care are loc între soţi, implică întotdeauna respectul unuia pentru celălalt, cât şi responsabilitatea lor. Nu există iubire adevărată pentru cineva, dacă nu este respectat în ceea ce-i este propriu, dacă nu este respectat aşa cum este, adică şi cu fertilitatea lui. Dacă îl transform, prin orice mijloc contraceptiv, pentru a-l putea folosi, pentru a putea profita mai mult de el, înseamnă că nu-l iubesc.
  • Contracepţia este un rău care reneagă puterea lui Dumnezeu de a da viaţă, pentru că în ultimă instanţă Dumnezeu este cel care dă viaţa.
  • Părinţii trebuie să-l informeze pe tânăr de existenţa mijloacelor contraceptive şi a efectelor negative pe care le au asupra organismului.
  • Tânărul trebuie informat asupra existenţei unor organizaţii care ar putea distribui prin şcoli mijloace contraceptive (prezervative, în special) şi că este spre binele lui să nu le accepte.
  • Câteva dintre mijloacele contraceptive cele mai cunoscute:
  • Coitus interruptus este metoda retragerii bărbatului şi ejacularea în exteriorul corpului femeii.
  • Spirala sau steriletul este în primul rând un mijloc abortiv timpuriu şi reprezintă un obiect introdus în uter prin care se urmăreşte producerea intenţionată a unei inflamaţii a ţesutul uterin, împiedicând implantarea embrionului. Efectele secundare sunt: infecţiile, perforaţiile uterului, sângerările şi durerile.
  • Prezervativul este o membrană elastică pe care bărbatul şi-l pune înaintea unei relaţii sexuale. Acesta nu duce la evitarea totală a sarcinilor sau a infectării cu SIDA sau a altor boli cu trasmitere sexuală.
  • Sterilizarea bărbatului şi a femeii se realizează pe cale chirurgicală şi este definitivă.
  • Pilulele anticoncepţionale sunt foarte dăunătoare organismului fetei. Efectele secundare ale pilulelor:
  • Infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale.
  • Favorizează infecţii, sterilitatea şi rata crescută a naşterilor premature.
  • Riscul de cancer la colul uterin, uter, ovare, sân, piele, ficat.
  • Malformaţii ale fătului.
  • Tulburări psihice.
  • Pilula “de a doua zi” conţine o doză mare de hormoni şi are un efect abortive. Este, deasemeni, foarte dăunătoare organismului fetei.

Autor: Prof. Maricica Andrici

You may also like...

Leave a Reply